N-ai venit că m-ai dorit,
Ci de mila unor frunze,
Rătăcite şi confuze.
Vis de toamnă, răstignit!
N-ai venit că ţi-am fost dragă,
Ci de mila toamnei grele,
Agăţată de perdele,
Implorând ca o miloagă,
Ca o hoaţă vrând să steie
Într-un suflet cald şi blând
Şi în cer, şi pe pământ,
Şi pe dealuri, şi pe-alee.
De vin roşu, ameţit
Şi de mila unui dor,
Ai venit încetişor…
N-ai venit că m-ai iubit!