Te-am uitat?!

Am vrut să te uit, să mă pierd în tumultul vieţii, jucându-mă
de-a munca,
Dar trandafirul din glastră, bătea din petale şi-ţi striga
numele.
Am vrut să te uit, dând muzica la maxim, îmbătîndu-mă
cu apă rece,
Dar notele se sugrumau una după alta, strigându-te
disperate!
Am crezut că dacă voi pleca, voi rupe legământul
nerostit, pus între noi,
Dar nu ştiu ce forţe m-au ţintuit la zid, iar lanţul care mă
strângea, erai tu!
Am sperat că singură în odaie, fără telefoane şi scrisori,
te voi uita,
Dar ceasul bătea ora exactă şi pe cadranul timpului era
chipul tău.
Blestem ori binecuvântare, amintirea cu tine e peste
tot….
Toamnele, uneori, vin prea devreme şi soarele apune prea
curând!
Am crezut că te-am uitat, dar vezi?!, braţele
neîmbrăţişate se sinucid
Şi nu ştiu ce mă doare mai mult : că te-am iubit ori că te-am
pierdut?!