Până mai ieri, ploi blânde îmi răcoreau obrazul
Şi adieri de şoapte mă împrimăvărau
Azi, cu tristeţi mă ninge preaînnoptat talazul,
Aripi de vânt, turbate, doar toamne îmi mai dau…
Tot până ieri ziceai că-s floare nenuntită,
Purtând petale albe cu gust de adevăr
Azi nu ştiu de-s măr copt ori floare vestejită,
Inel de-argint poţi face din firele-mi de păr…