Ce-i toamna? De v-ați întrebat vreodată,
E-alai de frunze pârjolit pe vatră,
E inima de dor nemângâiată…
Toamna e scâncetul poverilor târzii,
E toamnă când te chem și tu nu vrei să vii!
Ce-i toamna știu și nici nu mai întreb:
E un prelung buncăluit de cerb,
E plânsul sufletelor care fierb,
E toamna îmbrumarea nopților pustii,
Toamna e neputința ta de-a mă iubi!
Ce-i toamna? E un cântec nou și unul vechi,
E lacrima celor ce nu au fost perechi,
E freamătul tăcerii tale în urechi,
E-nveșmântarea sufletelor părăsite,
E dragostea ce-ți port și nu o vrei, iubite!