Vorbe care zboară, cuvinte care se scriu

Se discută mult, se scrie mult, se despică firul în patru despre toate subiectele posibile, dar mai cu seamă despre dragoste, despre suferința pentru aceasta și despre relațiile bărbat femeie.
Găsești la tot pasul tabloul bărbatului adevărat, imaginea femeii perfecte, găsești peste tot bloguri cu și despre femei și bărbați, găsești explicații date de psihologi și alți asemenea specialiști despre comportamentele oamenilor puși în diverse situații, găsești sfaturi de la persoane abilitate să le dea, în cazuri de dezamăgire, de infidelitate, de zbucium sufletesc de tot soiul.
Găsești povești de dragoste imaginate de scriitori, romancieri, poeți, găsești povestiri ale unor destine trăite pe lamă de cuțit, găsești vieți trăite mai intens decât în filme, găsești în fiecare sat câte o persoană care știe istoria celorlalți oameni, găsești la scara blocului câteva femei care cunosc ce face fiecare fată sau femeie tânără din blocul respectiv, ba chiar și din blocurile vecine.
Găsești de toate, vorbe purtate de la om la om, bârfe duse de vânt ici și colo, înflorite cu câte o mică poveste de toți care le transmit, găsești ochi invidioși și răi ațintiți asupra celor care par a fi fericiți doar pentru că ei sunt buni și emană bunătate și lumină prin privire, prin gesturi, prin atitudinea lor, găsești oameni falși, purtând multe și diverse măști, găsești lume multă și Oameni tot mai puțini.
Găsești despre iubire scrise elogii, poezii, romane, se toarnă filme cu și despre iubire, se strigă și se caută tot mai mult iubirea, dar în același timp e trăită tot mai puțin și tot mai deșănțat.
Găsești scris orice despre orice, auzi vorbindu-se orice despre oricine, dar nu găsești oamenii despre care scriem și pe care-i tot evocăm, respectiv bărbații aceia adevărați și femeile acelea ideale, nu găsești bunătatea, iertarea, înțelegerea între semeni, nu găsești ajutorul atunci când ai nevoie de el, nu găsești încrederea în oameni – și nici nu mai ai cum să o ai –, nu găsești ușile sufletelor deschise și ferestrele lor curate, nu găsești lumina strălucind în oameni, ci dimpotrivă te înspăimânți de întunericul mărginirii lor.
Tot mai multe vorbe, tot mai multe cuvinte scrise și tot mai puține iubiri adevărate, tot mai puține sacrificii în numele iubirii, tot mai puțină armonie între parteneri.
Nu-i rău că se vorbește, nu-i rău că se scrie, nu-i rău că se citește, e rău că din toate acestea, ba chiar și din experiențe – de cele mai multe ori dureroase – nu învățăm nimic, nu schimbăm nimic.
Pe net și în cărți găsesc orice vreau să găsesc despre iubire, dar în realitate găsesc multă lipsă de curaj, în primul rând la bărbați, găsesc mult interes material, în primul rând la femei și din aceste două componente găsesc tot mai multe vieți distruse, trăite haotic, egoist, lipsite de esență, destine lipsite de apa vie numită iubire.
Zadarnic ne punem cunoștințele despre iubire pe hârtie, dacă nu le aplicăm practic.
Vorba proverbului latin ”Verba volant, scripta manent” și viețile trec anemic pe lângă noi.