Mi se pare sau chiar vine
Iarna-n chingi legată bine?!
Biciute-n aspru vânt
Flori cu fața la pământ,
Frigul toamnei implorând…
Boboci ca de pus pe pască
Tare-ar vrea să înflorească,
Arma toamnei prea vicleană
Face-n ei adâncă rană
Și le pune sticlă-n geană,
Pe sub dealuri, peste vie,
Bruma ca o alifie
Arde. Frunza pârjolește,
Florile schimonosește,
Cine oare o iubește?
Ca iubirea netrăită,
Moare floarea ne-nflorită,
Ca de-o boală, ca de ciumă,
Mor grădinile sub brumă.
Lipsa dragostei sugrumă!