Și genele de tine îmi sunt pline,
Ca floarea-nfrigurată sub omăt,
Ți-aș da iubirea toată îndărăt,
Din lacrimile astea, cristaline!
Și-n nopți cu vise, și-n visele de zi,
Ești tot cu mine, ești năvalnic mit,
Mă tot întreb, de n-am înnebunit?!
Când, din visul tău, nu mă mai vreau trezi!
Sărut aprins de dor, sub uitări, strivit,
Te caută așa, îngenuncheat,
Să-ți fie leagăn, vis imaculat,
Iar tu de mine, etern, îndrăgostit!