Fabuloasa iarnă reușește să îmbrace în alb, lacrima toamnei, pustiul pădurilor, florile îngenuncheate, câmpurile goale și pune în locul plânsului de noiembrie, bucuria nașterii lui Hristos. Îmbracă pomii de Crăciun în lumini și beteală și ne îndeamnă la iubire, adunându-ne la căldura sobelor și amintindu-ne că suntem dependenți de căldură. Nu mi-e frig de gerul iernii, nu gradele puține din termometre mă îngheață, ci mă sperie și mă înțeapă gerul inimilor noastre, răceala cu care ne purtăm unii cu alții, răutatea care ne stafidește sufletele.
-
Articole recente
Comentarii recente
- Violeta Cîmpan la Crâmpei de suflet
- vasile cîmpan la Crâmpei de suflet
- Violeta Cîmpan la Te-am pierdut
- saidacaru elena la Te-am pierdut
- Violeta Cîmpan la Tu
Arhive
Categorii