E orfană casa ce-a rămas,
Fără tine-i doar un cuib cu tină,
Am aprins și lămpile cu gaz,
Fără tine, nu mai dau lumină!
Casa fără tine-i doar un beci
Și fac focul și stau sub plocade.
Perni de gheață, iernile-s mai reci,
Sub acoperișuri curg cascade,
Somnul nopții, o furtună grea,
Paturile-s ca niște blesteme,
Ai iubirea! Ce-o să faci cu ea?
Casa fără tine urlă, geme!
Visul te mai strigă la ferești,
Cu ecoul tot mai răgușit…
Ai plecat iubite! Unde ești?
Iarna-n suflet mi s-a cuibărit!
Foarte frumos, felicitări !
Mulțumesc mult!