Arhiva categoriei: versuri

Liniștea mea e vântul care bate Tăind sub ochi, cu lamă ca de brici, Ori înfingându-mi lăncile în spate, Mi-e liniștea, furtuna de pe-aici… Liniștea mea e zbuciumul ce curmă Când pun cu viața înc-un rămășag, Speranțele și visul meu … Continuarea →

N-ai meritat atât Iubirea mea să-ți fie Icoană în cuvânt, Șirag în poezie… N-ai meritat să strig, Nici ochiul greu de lacrimi, Tu-mi ești cuprins de frig, Tu-mi ești tărâm de patimi. N-ai meritat atât, Să te mai port în … Continuarea →

Primăvara nu-i în ramuri Care tremură sub flori, Nu-i șoptire pe sub geamuri, Nu-i în lacrimi de ninsori. Primăvara nu-i roire Nici de fluturi, nici de-albini, Nici de vise-nvăluire, Nici în floarea fără spini. Primăvara nu-i grădina Picurată-n vii culori, … Continuarea →

De câte ori ţi-am început scrisoare, De-atâtea ori am pus în ea sonet Şi m-am semnat, cu lacrimile-amare, Pierzându-mă-n apusul violet! Dar niciodată nu ţi le-am trimis, Ce poţi să faci cu dorurile aceste? Le ard şi-mi spun că totu-a … Continuarea →

Puțin, puțin, tot mai puțină Ne intră-n suflete lumină Și mult, mai mult și tot mai mult Ni-i prinsă viața de tumult, Și-n graba asta ne grăbim Spre dealul de la țintirim, E stins, se stinge-i tot mai stins Gândul … Continuarea →

Am îngenuncheat pe pământul gol, A rugăciune, a jelire, a smerenie Și pământul s-a înseninat! Am ridicat ochii la cer, A întrebare, a zbucium, a iertare Și cerul a înflorit. Atunci am înțeles Că între cer și pământ Locuiește Iubirea!

Ce-ai mai făcut în anu-n care Nu ne-am vorbit și nu ne-am scris? În pâlpâiri de lampadare, Te mai zăresc ca într-un vis… Pe chipul tău lumini și umbre, În visul meu parcă zăresc. Învață ca un prunc să umble, … Continuarea →

Singură ceața, fald în fald, Îmbrăcăminte de recrut, În patul rece și durut Doar ea îmi ține noaptea cald! Singură ceața peste râu Cuprinde lunca-n brațe, plin, Se lasă greu ca un suspin Și-n zori doar ea îmi e desfrâu… … Continuarea →

Îmi e un fel de dor de viaţă, Ca de o vară fără capăt, Ca de-un sărut docil şi proaspăt, Ce cade blând şi-apoi dezgheaţă! Îmi e un fel de gol în suflet, Un fel de-abis şi de-ngropare, Un fel … Continuarea →

M-ai aşteptat ca o toamnă caldă şi plină de rod, Te aşteptam ca un jar molcom, pe poteca ce duce către apus; Mâna ta ştie să mă poarte prin maternităţi imaculate, Doar cu un sărut m-ai înflorit, când oglinda-mi arăta … Continuarea →