Arhiva lunară: ianuarie 2016

Ninge mărunt și viscolul îngână, Plânsul prin care imploram: „Rămâi!”, De prea mult dor mi-s ochii o fântână, Și cât aș vrea făptura să-ți mângâi… Ninge mărunt, zăpada-i peste garduri, Sub ele trandafiri-s numai spini Rămân întemeiere de hazarduri, Ești … Continuarea →

Iubește-mă când crudul ger mă-ngheață Smulgând hain din firul meu viață, Când zac de iarnă ca sub o povară, Iubește-mă și fă-mă primăvară! Iubește-mă când zâmbetu-mi apune Ca-ntr-un prolog jelit de-ngropăciune, Ca dintr-a negurii înveșnicire Iubirea ta să mă aducă-n … Continuarea →

Într-o vineri m-ai chemat la ceai, Nu mai ştiu exact în care an! Ştiu că gura nu-mi mai sărutai Şi-n priviri purtai un ger viclean… Un cuvânt, atât, mi-era de-ajuns Un cuvânt, ca să mai fac un pas… La-ntrebarea grea … Continuarea →

Căldura ce mă-nvăluie la tâmple Nu-i palma verii peste fruntea mea, Ci-i visul care stă să se întâmple Și-mi șuieră în gând ca o ghiulea! Căldura ce în piept mă împresoară Nu-i focu-aprins în sobele de lut, Ci-i dorul greu … Continuarea →

Iarnă plină de copilărie, Ca o filă scrisă în povești, Îmi ești suflet viu în poezie, Când cu ochi de nea tu mă privești! Prin livezi doar candelabre albe, Iar tu, iarnă, purtând flori de-argint Pomilor împarți pe ramuri salbe… … Continuarea →

Liniștea mea e vântul care bate Tăind sub ochi, cu lamă ca de brici, Ori înfingându-mi lăncile în spate, Mi-e liniștea, furtuna de pe-aici… Liniștea mea e zbuciumul ce curmă Când pun cu viața înc-un rămășag, Speranțele și visul meu … Continuarea →

Pune, Doamne-n locul rănii Leac, de oameni neștiut, Când din mine rod dihănii, Fă-mă iar ca la-nceput! Peste-a inimii durere Pune, Doamne, har promis, Drumul fă-mi-l mângâiere Și de lacrimi neatins! Pune, Doamne, o ieșire Lagărului meu de dor Și-n … Continuarea →